Aș vrea să transform ziua-n noapte și noapte-n zi.Aș vrea să fac schimbul dintre soare și lună. Să fie luna cea care luminează în zi și soarele în întuneric. Mă simt captivă ziua, prinsă și legată, adâncită într-un somn profund. Odată cu lăsarea întunericului mă simt eliberată,dar sufocată de 4 pereți. Cum nu fumez,nicio țigară nu ma alină și în niciun pahar de vin nu îmi înec supărarea,căci acolo eu îmi găsesc fericirea. Doar muzica și o plimbare mă eliberează. Aș merge kilometri întregi ascultând muzică. Dar nu ziua,ci noaptea!
Ziua mi se pare că toți oamenii sunt pe fugă,morocănoși și prinși în labirintul supărărilor. Ziua e momentul când ne amintim de toți și de toate,cu bune cu rele.Noaptea lași uitării și îți creezi propria lume. Noaptea e sfetnicul ce pe mine mă invită la plimbare și mă îndeamnă să cuget îndelung.Noaptea e prietena care mă scoate din casă pentru că știe că nu îmi e ușor să îndur capriciile zilei.În noapte ma regăsesc și aș putea zice că mă unific.În noapte îmi deschid sufletul, în noapte îl vindec, în noapte iubesc și iert. Sunt dependentă de oameni.Să îi am aproape, să vorbesc cu ei,să îi simt. Noaptea,însă, îi las uitați întrun colț al minții și al inimii și mă plimb alene,doar eu cu mine.
În noapte,singură, sunt EU!
