Nimic.
N-ar trebui să am regrete, dar totuși am atât de multe. Aș da timpul inapoi ori de câte ori îmi amintesc ceva ce puteam face mult mai bine.
Când mă cert cu cineva, mă gândesc mai apoi că aș fi putut să îi zic alte lucruri, mai rele sau mai bune. Să pun capăt cu totul sau să aplanez, să las să treacă timpul, să nu mai am nervi.
Când acționez prostește și copilărește, ah ... aici de cele mai multe ori vreau să mă întorc și să repar, să fiu eu, să spun ce îmi doresc și ce simt.
Când îmi fac temele sau orice alt proiect, după câteva zile am alte idei, parcă mai bune. Iar mă enervez și îmi pare rău că nu m-am ambiționat mai mult.
Regretele există și oricât de puternici am fi și oricât ne-am încăpățâna să admitem că nu avem regrete în viață ... nu e posibil. Oricine se gândește: ce s-ar fi întâmplat dacă spuneam, dacă făceam altceva? Și mereu ne gândim cum ar fi trebuit să reacționăm ca să ne fie bine.
Deci regretele nu ar trebui să poarte o etichetă negativă, ci una cu +. Pentru că regretele sunt pentru mai bine.
Pentru că acum e rău, dar ar fi putut fi bine dacă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu