Dor ... și atât
Spun că mi-e dor de vară,
O vreau în mintea mea.
Încep să cred asta seară de seară,
Dar din nou mi se-ntunecă vederea.
N-a avut loc în inima mea,
De astă dată a fost altceva.
A ocupat și-a întunecat
Tot ce s-a putut înfășa,
În furie și agonie m-a îndepărtat
Căci nimeni n-a mai trădat-o așa.
Aș vrea s-o chem înapoi,
Dar știu că n-ar accepta.
Se așteaptă mereu să fie chemată-n doi,
Știu cât m-ar dezaproba.
Oricât de frig și rece ar fi
E mult mai bine acum
Decât să te strig și să nu vii
Gândurile-s oricum scrum.
Ruxandra Mihăilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu